Prima legenda povesteste ca Nuwa, impreuna cu fratele ei, Fuxi, au ramas singurii supravietuitori ai unei calamitati devastatoare, care a anihilat orice urma a vietii pe Pamant. Cei doi s-au retras pe Muntele Kunlun, unde, orbiti si amarati de atata singuratate, s-au rugat si au sperat ani in sir sa primeasca un semn din partea Imparatului Lumii. Dedicarea lor nu a ramas nerasplatita. In cele din urma, Zeul Suprem le-a acordat binecuvantarea de a se casatori, si impreuna au adus viata inapoi pe Pamant. Conform altor legende, Nuwa era intotdeauna considerata sotia lui Fuxi.
Cea de-a doua poveste spune ca zeita Nuwa, simtindu-se chinuita de singuratate, a inceput sa modeleze formele unor animale, cate una in fiecare zi. In a saptea zi a Creatiei Lumii, mainile ei modelau in lut galben formele unor anatomii intocmai ca si cele ale zeitei, jucandu-se in apa unui lac. Prin puterea divina cu care a fost inzestrata, Nuwa a facut ca figurinele din pamant sa prinda suflet si le-a trimis in lume sperand ca ele sa continue ciclul vietii. Insa si-a dat seama ca va dura prea mult sa dea viata fiecarui personaj, si astfel a cautat o modalitate prin care sa grabeasca intregul proces. Solutia nu a intarziat sa apara: cu ajutorul unei funii pe care a scufundat-o in apa cu pamant galben, imprastiind pretutindeni ceea ce s-a prins de ea, iar din fiecare picatura a luat nastere o fiinta. Insa putini dintre acestia au fost norocosi, pentru ca doar cei modelati de mainile zeitei au devenit puternici si cuceritori. Oamenii nascuti din picaturile de apa sunt cei sarmani si slabi.
Se spune ca originea omului a luat nastere atunci, din mainile ei, iar in ziua a saptea a Anului Nou fiecare dintre noi aniverseaza inca un an de existenta. Ca sa cinsteasca fenomenul creatiei si simbolul vietii, chinezii obisnuiesc ca in aceasta zi sa serveasca doar mancaruri fara carne. Fiecare fel de mancare onoreaza viata si sanatatea.